fericire.jpg

Astăzi despre cum să alegem să fim fericiți. Sau despre cum să alegem bucuria, mulțumirea și satisfacția personală într-o zi obișnuită. Cât de greu poate fi? De ce e mai simplu să fim triști, supărați și mai degrabă nemulțumiți? De ce e mai simplu să povestim neîncetat despre cât suntem de nefericiți în loc să căutăm soluții? Oare așa suntem concepuți? Toată specia noastră este așa determinată genetic? De ce e mai simplu să fim nefericiți decât fericiți?

Abraham Lincoln considera că fericirea este o stare a minții: „Majoritatea oamenilor sunt fericiți atât cât se gândesc să fie”. Astăzi, cercetătorii confirmă această afirmație. Deși o parte din temperamentul nostru este determinat genetic, un procent considerabil de mare îl avem totuși sub control. Pe scurt, fericirea mea – depinde de mine!

Să ne luăm câteva momente de sinceritate: cum gândești despre tine când faci o greșeală sau când nu reușești să-ți atingi un obiectiv propus? Ai tendința să te învinuiești când lucrurile merg prost, sau obișnuiești să iți arăți mai multă compasiune pentru tine însuți?

Iertarea și suportul personal se pare că au beneficii la propriu. O compasiune puternică pentru propria persoană asigură o sănătate mai bună, relații mai multe și de durată, în concluzie un stil de viață mai bun.

Până în prezent, studiile au prezentat o serie de beneficii ale compasiunii de sine. Au fost observate niveluri mai mici de anxietate și depresie la persoanele cu compasiune mai mare pentru propria persoană. Acestea recunosc atunci când suferă și sunt amabile cu ele însele în acele momente, scăzând astfel propriile niveluri de anxietate și depresie aferente.

Învață să ai auto-compasiune!

Unor oameni le vine natural  auto-compasiunea, dar nu pentru toată lumea e la fel. Din fericire, este o abilitate ușor de învățat. Au fost propuse mai multe metode și sunt dezvoltate programe de formare pentru a ajuta oamenii să își descopere și să își cultive propria compasiune de sine.

Iată patru modalități simple de a oferi abilităților tale de auto-compasiune un impuls rapid și firesc:

Relaxează-ți corpul (în sens de mic răsfăț). Mai exact: mănâncă ceva sănătos, culcă-te și încearcă să te odihnești. Masează-ți gâtul, picioare și mâinile, rezervă-ți timp pentru o plimbare de relaxare prin locuri atractive ție. Evident, acestea sunt doar câteva sugestii. Poți face orice  pentru a-ți îmbunătăți modul în care te simți fizic și care iți oferă o doză de auto-simpatie.

Scrie-ți o scrisoare (nu e glumă). Gândește-te la o situație care te-a făcut să suferi (ex. despărțirea de o persoana dragă, pierderea locului de muncă, o prezentare neapreciată). Scrie exact cum s-a întâmplat situația, fără a da vina pe cineva – inclusiv pe tine. Folosește acest exercițiu pentru a-ți alimenta propriile sentimentele.

Încurajează-te continuu. Gândește-te ce i-ai spune unui prieten bun dacă se confruntă cu o situație similar de dificilă sau stresantă. Apoi, când te regăsești în acest tip de situație, direcționează aceste răspunsuri pline de compasiune către tine. E simplu.

Exersează-ți atenția și concentrarea. Chiar și un exercițiu rapid, cum ar fi meditația timp de câteva minute (10-15 min pot fi suficiente), poate fi o modalitate excelentă de a-ți încărca bateriile și de a accepta situația în timp ce suferi.

Descoperă pașii mici, dar pozitivi pe care îi poți face pentru a-ți asigura bucuria, mulțumirea și satisfacția pe care o obții în fiecare zi.

Și o să mă întrebați, pe bună dreptate: „Și despre fericire când vorbim? Că doar așa ai început“.

Pentru mine fericirea înseamnă toate aceste sentimente zilnice, în doze mici, dar constante. Pentru voi?

Dacă ai întrebări, nelămuriri sau ești interesat de ședințe de consiliere, nu ezita să mă contactezi.


creier-intestin.jpg

Cunoaștem, cu toți, din proprie experiență, faptul că de foarte multe ori anumite emoții se simt, într-un mod aparent inexplicabil, în stomac. V-ați întrebat vreodată de ce se întâmplă acest lucru? Ei, bine, legătura dintre creier și intestin este studiată din ce în ce mai intens de către mulți oameni de știință.

Creierul are efect direct asupra stomacului și al intestinelor. Spre exemplu, simplu fapt că ne gândim la mâncare poate determina secreția sucurilor gastrice înainte ca hrana să ajungă în stomac. Dar conexiunea dintre aceste organe există în ambele sensuri. Intestinul transmite semnale creierului, așa cum și creierul transmite semnale intestinului. Pentru că sistemul gastrointestinal și creierul sunt conectate foarte puternic, anumite dereglări ale funcționării stomacului sau intestinului pot produce anxietate, stres sau depresie.

Astfel, devine mai ușor de înțeles de ce simțim adesea senzație de greață înainte de a susține o prezentare sau simțim dureri de stomac în perioadele în care suntem mai stresați. Acest lucru nu înseamnă că problemele funcționale ale stomacului și intestinului există “doar în capul nostru”. Factorii psihologici combinați cu cei fizici conduc la simptomele resimțite la nivel intestinal. Astfel, stresul, depresia, anxietatea sau alți factori psihologici pot afecta peristaltismul tractului intestinal, pot conduce la inflamație sau pot sensibiliza organismul în fața infecțiilor.

De asemenea, cercetările întreprinse pe acest subiect sugerează faptul că persoanele cu afecțiuni funcționale ale tractului digestiv percep durerea mai intens decât alte persoane.  Asta din cauza faptului că în cazul persoanelor afectate, creierul este mai sensibil la semnalele dureroase venite de la nivelul sistemului gastrointestinal. Astfel, stresul susținut poate face ca o durere deja existentă să fie percepută mai puternic.

Bazându-ne pe aceste observații, ne-am putea aștepta ca măcar anumiți pacienți cu afecțiuni ale tractului digestiv să experimenteze îmbunătățiri în urma unor terapii de reducere a stresului sau de tratare a anxietății sau depresiei. De altfel, o analiză pe 13 studii arată faptul că pacienții care au încercat tratamente de natură psihologică au prezentat îmbunătățiri foarte importante în ceea ce privește simptomele digestive,  comparativ cu pacienții care au primit doar tratament medical convențional.

Vă întrebați dacă simptomele voastre intestinale, cum ar fi arsurile în piept, crampele abdominale sau scaunul moale, au legătură cu stresul? Iată o listă de simptome comune pe care este bine să le urmăriți cu atenție și să le discutați cu un specialist în vederea luării unor măsuri menite a îmbunătății starea voastră de sănătate.

Simptome fizice:

  • Tensiune musculară, în special în zona gâtului și a umerilor
  • Dureri de cap
  • Probleme de somn
  • Tremur
  • Pierderea interesului pentru sex
  • Pierderea sau acumulare de kilograme
  • Stare de neliniște

Simptome comportamentale:

  • Amânarea luarii deciziilor, chiar și a celor uzuale
  • Scrâșnirea dinților ziua sau noaptea
  • Dificultate în îndeplinirea sarcinilor de muncă
  • Schimbări în ceea ce privește cantitatea de alcool sau de mâncare consumate
  • Apucatul de fumat sau mărirea numărului de țigări fumate intr-o zi
  • O dorință crescută de a fi în compania celorlalți sau, dimpotrivă, de a fi singur
  • Vorbitul frecvent despre situațiile stresante existente sau imaginate

Simptome emoționale:

  • Izbucnitul în plâns din senin, cu sau fără motiv real
  • Stare covârșitoare de tensiune sau plăcere
  • Dificultăți de a te relaxa
  • Nervozitate continuă
  • Temperament coleric alternant cu melancolic
  • Depresie fără cauză reală
  • Dificultăți de concentrare
  • Dificultăți de memorie
  • Pierderea simțului umorului
  • Dificultăți in luarea deciziilor.

Despre legătura dintre sistemul digestiv și creier se pot spune extrem de multe lucruri interesante și folositoare tuturor celor interesați de un stil de viață sănătos. Astfel, simptome care sunt, la prima vedere, pur fiziologice, aparținând aparent sistemului digestiv, își pot găsi un corespondent în probleme care țin de activitatea creierului și, pe de altă parte, simptome pur psihologice sau neurologice pot avea drept cauză disfuncționalități ale tractului gastrointestinal sau probleme de alimentație.

Mai exact, studiile au constatat că anumite deficiențe nutriționale, alimente inflamatorii sau dereglări la nivelul florei intestinale pot cauza depresie, anxietate, precum și alte afecțiuni psiho-emoționale. Evident că, în articolele viitoare, voi aborda în amănunt aceste aspecte mai puțin cunoscute, dar atât de importante pentru foarte mulți dintre noi.

Dacă ai întrebări, nelămuriri sau ești interesat de ședințe de consiliere, nu ezita să mă contactezi.


alimentatie-examen.jpg

Nicio certificare internațională în nutriție și stil de viață nu îți este de prea mare ajutor atunci când ești mama unei adolescente de 14 ani jumătate, care în 3 săptămâni urmează să susțină examenul de evaluare națională. Cei ca mine știu despre ce vorbesc.

În casă, vorbim despre acest examen, cu diverse intensități, realmente de când a intrat în clasa a 5-a. Nu exagerez!


post.jpg

Pentru ca ne aflam in Saptamana Mare a Postului Pastelui, cel mai lung si mai dur dintre posturile religioase de peste an, m-am gandit sa raspundem, impreuna, la o intrebare mai interesanta, poate, decat ni s-ar putea parea la prima vedere: ar trebui sa mai tinem, oare, post in zilele noastre? Este limpede ca traim vremuri in care foarte multi dintre noi ne-am indepartat, dintr-un motiv sau altul, de religie si, cu precadere, de ritualurile si obiceiurile care tin de aceasta. Astfel, o astfel de intrebare este mai mult decat binevenita.


oxitocina-caini-1-1280x720.jpeg

Oxitocina, substanță numită și “hormonul dragostei”, a fost îndelung studiată în special în contextul legăturii dintre mamă și copil, dar și în ceea ce privește relațiile amoroase. Astfel, s-a constatat că nivelurile de oxitocină sunt mai ridicate la persoanele implicate în relații de dragoste cu durata de 3 luni decât la cele singure (cuplurile cu nivelul de oxitocină cel mai ridicat au o probabilitate mai mare să fie împreună și 6 luni mai târziu).


hormoni-fericire.jpg

Fericirea, în înțelesul ei larg, pe care îl dăm conceptului cei mai mulți dintre noi, este în strânsă legătură de cauzalitate cu anumite aspecte funcționale ale creierului și, mai concret, cu 4 hormoni produși de acesta: serotonina, endorfinele, dopamina și oxitocina. Dar ce anume influențează această activitate a creierului și, implicit, starea noastră de bine? Avem la dispoziție modalități prin care o putem stimula și optimiza?


adictia-ecrane-adulti.jpg

Obișnuiești să privești ecranele device-urilor o mare parte a zilei? Ți se întâmplă să intri în panică atunci când nu îți găsești imediat telefonul mobil? Simți nevoia să îți verifici des email-ul, mesajele sau feed-ul rețelelor de socializare? Chiar atunci când ești implicat într-o activitate, te simți atras instantaneu de lumina ecranelor sau de sunetul unui nou mesaj sau al unei noi notificări? Dacă toate aceste situații ți se par familiare, înseamnă că și tu faci parte, într-o măsură mai mare sau mai mică, din acest nou și uriaș fenomen socio-cultural: adicția de ecrane.


mos-craciun-1280x720.jpg

Moș Crăciun este — cred eu  — unul dintre cele mai interesante, mai complexe și mai iubite personaje pe care le-a cunoscut umanitatea. De altfel, în lumea predominant laică a ultimelor decenii, acesta a câștigat prim-planul acestei sărbători care simbolizează, în esență, nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Și, indiferent de afinitățile și de credințele personale, nici nu cred că este potrivit să judecăm felul cum a evoluat această sărbătoare.

Important este că avem minunata șansă de a ne bucura de o sărbătoare fabuloasă, care este, de altfel, pentru foarte mulți dintre noi, cea mai frumoasă dintre toate. Și cum ar putea să nu fie astfel, din moment ce sărbătoarea Crăciunului este atât de plină de semnificații, de simboluri, de emoție. Deși este plasată în miezul iernii, Crăciunul este o sărbătoare a nașterii, a bucuriei, a vieții. De asemenea, Crăciunul ne oferă, într-un mod de-a dreptul magic, generozitatea, recunoștința, dragostea, inocența și solidaritatea de care avem atât de multă nevoie.

Și nu am fi deloc cinstiți dacă nu am recunoaște că o bună parte din toată această trăire minunată se datorează acestui personaj cu totul și cu totul special – Moș Crăciun. Dar care este, însă, cu adevărat, legenda acestuia? Când a apărut Moș Crăciun? De unde? Cum? Și de ce?

Ei, bine, se consideră că personajul își are originea în povestea Sfântului Nicolae, episcopul născut în secolul III în Asia Mică și care a devenit cunoscut pentru faptul că dăruise pe ascuns sume mari de bani unor fete sărace, care nu își permiteau să se mărite. Așa cum v-am povestit, de altfel, în articolul pe care l-am scris despre legenda lui Moș Nicolae, de la această întâmplare, oricine primea pe neașteptate un cadou considera că acesta i-a fost dăruit de acest sfânt.

În secolul XVI, însă, odată cu reformele ce au avut loc în biserica creștină din nordul Europei, legendele și tradițiile ce țineau de Sfântul Nicolae au devenit nepopulare. Astfel, în Anglia a apărut un personaj care dăruiește daruri copiilor cuminți în Ajunul Nașterii Domnului, acesta fiind numit “Tatăl Crăciun” (“Father Christmas”) sau “Bătrânul Crăciun” (“Old Man Christmas”) și întruchipat ca un bătrân corpolent, cu barbă, îmbrăcat într-o haină lungă, verde, cu guler de blană. În anumite zone ale Germaniei și Austriei personajul care oferea cadouri celor mici era denumit “Christkind”, un copil cu părul blond și cu aripi care îl simboliza pe Pruncul Iisus. În Olanda și Belgia, cel care aducea cadourile în luna decembrie se numea “Sinterklaas” (o versiune a Sfântului Nicolae), iar în Franța “Père Noël”. Interesant este că versiunile personajelor din Anglia (și mai târziu din America de Nord) și din Olanda au fuzionat, “Sinterklaas” devenind “Santa Claus”, adică Moș Crăciun pe care îl cunoaște astăzi întreaga planetă.

Deosebit de interesant este faptul că, începând cu secolul XIX și mergând până în zilele noastre, întreaga identitate a lui Moș Crăciun a fost în permanență sculptată, modelată și rafinată în povestiri, romane, poezii, picturi, desene animate, benzi desenate și reclame (Coca-Cola). Astfel, au fost create înfățișarea actuală a lui Moș Crăciun (gras, vesel, cu barbă lungă și albă și îmbrăcat în roșu), soția lui, renii (cel mai cunoscut este Rudolf), sania zburătoare, elfii și locul unde trăiește acesta (Polul Nord). Așadar, Moș Crăciun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, reprezintă rezultatul creator al mentalului colectiv, acest fenomen atingând o amploare greu comparabilă cu oricare alt personaj mitologic al lumii.

Nu pot, în mod evident, să trec cu vederea nici povestea lui Moș Crăciun, așa cum a fost ea născută din folclorul și din legendele străvechi românești. De altfel, poate că pentru noi, românii, aceasta este cea mai frumoasă, mai semnificativă și plină de înțelesuri. Se spune că atunci când venise momentul să nască, Fecioara Maria, care călătorea împreună cu Iosif, a bătut la ușa casei lui Crăciun, în căutare de adăpost și de ajutor. Le-a deschis Crăciuna (sau Crăciuneasa), soția lui Crăciun, care, știind bine răutatea soțului ei, o primește pe ascuns, adăpostind-o într-un grajd și ajutând-o pe Maria să nască. Aflând cele întâmplate, Crăciun s-a înfuriat groaznic, tăindu-i mâinile Crăciunei.

Legenda spune că Fecioara Maria i le pune la loc, vindecând-o într-o clipă. Minunea îl transformă pe Crăciun, făcându-l un om bun și recunoscător. De altfel, de bucurie că soția lui scăpase de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un foc mare din crengi de brad și încinge o horă cu toți cei din preajmă. Apoi, oferă Fecioarei Maria daruri păstorești: lapte, caș, urdă și smântână. Astfel, Moș Crăciun reprezintă o transfigurare a celor 3 magi care i-au adus daruri lui Iisus imediat după nașterea sa. Conform etnologului Romulus Vulcănescu, sintagma „moș” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”.

În lumea profund materială în care trăim astăzi considerăm că Moș Crăciun nu există. Păstrăm iluzia existenței acestuia doar pentru primii ani din viața copiilor noștri, alegând să îi aducem apoi cu picioarele pe pământ și spulberându-le astfel, cumva, inocența, speranța și idealismul. N-ar fi, oare, mai bine să încercăm să înțelegem că nu este obligatoriu ca ceva sau cineva să poată fi văzut, atins, măsurat sau cântărit pentru a valida fără a clipi măcar existența respectivei realități? Cum putem spune că Moș Crăciun nu există, din moment ce acesta simbolizează unele dintre cele mai frumoase experiențe și sentimente umane? Nu am putea, în schimb, să vedem și un alt sens al existenței, înțelegând lucrurile mai în profunzime?  Haideți să reflectăm puțin, în zilele minunate ce vor veni, la acest gând!

Eu vă doresc tuturor, din tot sufletul, un Crăciun magic, plin de bucurii, fericire și pace sufletească!

Te invit să urmărești îndeaproape articolele viitoare, în care voi dezvălui cele mai interesante, noi și folositoare informații cu privire la sănătate și nu numai. De asemenea, te rog să comentezi, să propui subiecte sau să adresezi întrebările care te frământă. Promit că voi ține cont de părerile tale și că voi răspunde tuturor.


mos-nicolae.jpg

Sărbătorile de iarnă se apropie și, nu-i așa?, vine iarăși timpul pentru reflecție, pentru contemplare, pentru punerea în balanță a propriilor valori, gânduri și credințe. Sigur că am putea face acest lucru oricând pe parcursul anului, dar viața actuală este de așa natura încât de cele mai multe ori uităm să ne oprim măcar pentru câteva clipe din goana existenței exterioare și să ne îndreptăm și către ceea ce este cu adevărat de neprețuit. Dar nu trebuie să ne judecăm pentru asta. Căci nu am avea de ce. Putem, însă, să încercăm să schimbăm lucrurile și să recunoaștem, din ce în ce mai des, ceea ce este esențial și cu adevărat de valoare. Ne putem gândi, așadar, ce semnificație au sărbătorile de iarnă? Ce simbolizează, mai exact, Moș Nicolae și sărbătoarea care poartă numele acestui Sfânt?


FACEBOOK

Facebook Pagelike Widget

RECOMAND

alimentespeciale.ro

PARTENERI

restocracy